Vineri 35 Martie


Difuzare:

Sâmbătă / Saturday 18.12.2021 – 16:00 h

Cinemateca Eforie & cinepub.ro

Descriere:

Vineri 35 martie / Friday, the 35th of March, 16’, 1983

 

Regie / directed by: Anita Gârbea

Scenariu / written by: Adrian Dohotaru

Imagine / cinematography by: Basarab Smărăndescu

Montaj / edited by: Nora Griva

Sunet / sound by: Nicolae Ciolcă

Producție / produced by: Rada Antip

Cu / cast: Adrian Pintea, Rada Antip, Magda Anghelescu, Mihai Minovici

 

Plasat în aparență în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, filmul urmărește un cuplu de tineri care fug de un inamic invizibil, dar perceptibil altfel la toate nivelurile: prin alarme și alte zgomote amenințătoare, prin dărâmăturile sub care zac în neștire zeci de cadavre sau prin focurile nestinse ce pot din minut în minut să provoace incendii devastatoare. E o lume distopică, un fel de punct terminus al umanității, în care nimeni nu pare să mai știe încotro s-o apuce și din ce direcție îl poate lovi moartea. Recrearea atmosferei lipsite de speranță e impresionantă atât la nivel scenografic, cât și în modul de construcție a cadrelor, inducând senzația unui vertij, a unui cerc infernal fără scăpare. Caracterul subversiv al discursului e prezent nu doar în insertul din final, prin care suntem informați că străzile din „Vineri 35 martie” au intrat între timp în demolare, ci și prin refuzul unuia dintre personaje de a se opri din fugă, chiar după ce află că a fost protagonistul unei filmări. Diferența dintre ficțiunea distopică și realitate e insesizabilă.

(de Andrei Rus)

 

Set, by all appearances, during World War II, the movie follows a young couple running away from an invisible enemy, who can otherwise be felt on all levels: through alarms and other foreboding noises, through the ruins under which tens of dead bodies lie without end, or through the ongoing fires which can flare up at any minute and destroy everything in their way. It’s a dystopian world, some sort of terminus point for humanity – people no longer know where to go and where death will strike next. The reenactment of this dejected atmosphere is impressive not only in terms of scenography, but also because the shots are composed in ways which induce a feeling of vertigo, of an unescapable infernal circle. The subversive nature of the discourse makes itself felt not only in the final title card, which informs us that the streets we’ve seen in “Friday, the 35th of March” are being demolished in the meantime, but also through a character’s refusal to stop running even after finding out that he’s been the protagonist of a film shooting. The line between dystopian fiction and reality is so thin it becomes unperceivable.

(by Andrei Rus, translated by Anca Tăbleț)

 

Vineri 35 Martie