Cântă cucul și pe ploaie


Difuzare:

Sâmbătă / Saturday 18.12.2021 – 16:00 h

Cinemateca Eforie & cinepub.ro

Descriere:

CÂNTĂ CUCUL ȘI PE PLOAIE / The Cuckoo Still Sings When It Rains, 20’, 1978

 

Regie, scenariu / directed and written by: Ioan Cărmăzan

Producție / produced by: Alcibiade Lianos

Sunet / sound by: Oltinel Ilnițchi, Elena Kostrakiewici

Muzică / music by: Dorin Liviu Zaharia

Montaj / edited by: Monica Ionescu

Imagine / cinematography by; Andrei Mihăiță

Cu / cast: Doina Șipoș, Cristina Șchiopu, Traian Iordănescu

 

Cântă cucul și pe ploaie preia convenția unui film de reportaj în genul celor realizate în epocă la Studioul „Alexandru Sahia”. O reporteră de la ziarul Scânteia ajunge în orășelului montan Bocșa pentru a documenta abuzurile comise cu mulți ani în urmă, în 1962, de către directorul liceului din acest oraș, cu complicitatea unor autorități locale. Natura este foarte prezentă în filmările ce imită stilistica documentarului: în plină primăvară, orașul are un aspect pașnic, care contrastează cu mărturiile despre favorurile sexuale și materiale solicitate de director și despre nedreptățile comise de acesta în trecut. Folosirea actorilor neprofesioniști și inserarea lor cât mai veridică în medii reale estompează demarcația între real și ficțional, amintind de formula pe care avea să o folosească în chip radical Iosif Demian în lungmetrajul O lacrimă de fată (1980), lansat cu doi ani mai târziu față de filmul lui Cărmăzan.

(de Gabriela Filippi)

 

“The Cuckoo Still Sings When It Rains” draws on reportage films made in the style of those produced back then by the “Alexandru Sahia” Studio. A reporter from the Scânteia (The Spark) newspaper travels to Bocșa, a small mountain city, to document the abuses committed in 1962 by the high school principal and the local authorities, who acted as accomplices. Nature is ever present in the segments which mimic the documentary style: in the midst of spring, the city’s peaceful appearance is contrasted by confessions about the sexual favours and the bribes requested by the principal, as well as the injustices he committed in the past. The casting of unprofessional actors and their veridical integration in real environments blurs the lines between reality and fiction, an approach which Iosif Damian would use, albeit in a more radical way, in “Maiden Tear” (1980), a feature released two years later.

(by Gabriela Filippi, translated by Anca Tăbleț)

 

Cântă cucul și pe ploaie